Building bridges. A construi punți.

Expresia englezului building bridges nu vorbește doar despre structuri din beton și oțel.

Vorbește despre a lega oameni, idei, orașe, viitoruri. Despre a apropia, nu a separa.

Am mai menționat și în alte postări: tatăl meu, în tinerețe, a fost căpitan de vas pe Dunăre.

Astăzi, la 60+, se bucură de plimbări liniștite cu o barcă mică. De câteva ori am fost și eu cu el.

Ca să simt apa, lumina și tăcerea.

Vă las aici un apus auriu, cu o liniște extraordinară.

Poze făcute cu telefonul. Nimic special.

Și totuși… exact din lucruri simple apar cele mai profunde gânduri.

Privesc podul și mă gândesc:

Daca acela a fost primul pas spre o legătură Brăila – Tulcea – Galați (și nu numai) pe care, poate, nici nu îndrăzneam să o visăm.

Fără competiții inutile.

Fără răutăți între orașe.

Doar ideea că punțile unesc, nu dezbină.

Poate că următoarea temă ar putea fi:

👉 Cum ar arăta o lume cu pace?

Pace între oameni?

Între orașe?

Între țări?

Uneori, totul începe cu o simplă întrebare.

Și cu curajul de a visa.

Previous
Previous

Despre profesorul Ioan Munteanu și despre a ține cu dinții de o idee

Next
Next

Apusul care nu era în plan – Lecția de la Lacul Sărat